Acesta este orașul din România salvat din faliment unde nimeni nu vrea să muncească. „Când aud de salariul minim zic: nu venim pentru așa ceva. Vor salariu imens și muncă puțină”

Unul dintre cele mai sărace oraşe ale României trece printr-o nouă criză după ce în urmă cu patru ani a fost salvat de la faliment, cu ajutorul fondurilor guvernamentale. De această dată, criza este cauzată de lipsa oamenilor care vor să muncească.

Aninoasa a fost în 2013 primul oraş al României intrat în insolvenţă, după ce a acumulat datorii la bugetul de stat de aproape şase milioane de lei. Un an mai târziu, localitatea din Valea Jiului în care trăiesc 5.000 de oameni a fost salvată din pragul falimentului. Atunci, Guvernul României a alocat un ajutor de peste 3,7 milioane de lei din Fondul de rezervă bugetară, bani care au fost folosiţi conform Planului de redresare financiară admis de Tribunalul Hunedoara printr-o sentinţă din 2014, ca urmare a procedurii de insolvenţă a oraşului.

Au trecut trei ani de la ajutorul nesperat primit de fostul oraş minier, însă localnicii nu şi-au învăţat lecţia. Aninoasa se confruntă, în prezent, cu o nouă criză – a forţei de muncă – pentru că oamenii care vor să muncească aici sunt greu de găsit, potrivit primarului Nicolae Dunca. Şi aceasta chiar dacă, în urmă cu două luni, o fabrică de cablaje auto din localitate, la care lucrau circa 120 de oameni s-a închis.

Pe locul ei, un investitor englez va deschide o nouă capacitate de producţie, însă întâmpină greutăţi mari în a găsi personal.

Oameni pretenţioşi

„Sunt oameni care vin şi întreabă mai întâi ce salariu vor primi. Când li se spune de salariu minim zic: <<Domnule, pentru aşa ceva nu merită să mă duc>>. Din experienţa mea, cei mai mulţi angajatori mari, din multinaţionale, dau un salariu minim în prima fază, dar după două – trei luni, dacă văd că angajaţii sunt serioşi, le merge mâna şi nu comentează le mai măresc salariul. Ei vor din prima tură salariu imens, cu muncă puţină. Nu se poate aşa ceva, trebuie să muncim dacă vrem bani”, spune Nicolae Dunca. Primarul vrea să îşi motiveze localnicii cu propriul exemplu. „Eu am lucrat în liceu pe Şantierele Tineretului, de pe Canalul Dunăre – Marea Neagră. Era muncă patriotică. Ne dădea să săpăm câte şapte metri de şanţ pe zi, lat de un metru şi adânc de un metru. În prima săptămână nu aveam cum să îmi termin norma, u puteam, apoi am intrat în ritm şi săpam cei şapte metri într-o jumătate de zi, iar restul zilei mă odihneam”, a relatat primarul.

Nicolae Dunca spune că, după închiderea Minei Aninoasa, din 2006, mulţi dintre tinerii oraşului şi-au căutat norocul în alte ţări şi acum cei pe care se bazează să se întoarcă în câmpul muncii sunt pensionarii care au lucrat în minerit. Oraşul are circa 80 de asistaţi social, dintre care 30 sunt folosiţi la muncă, de primărie. În Aninoasa mai funcţionează o fabrică de canapele.

Sursa: adevarul.ro

CITESTE SI: „Poiana dragostei” – Un loc unic în România, creat în mijlocul unei păduri de stejari! Unde se află această poiană minunată care a devenit o atracție turistică!

În localitatea Bucerdea Vinoasă, la aproximativ 20 de kilometri de Alba Iulia, natura a format o poiană într-o formă specială. Inima a apărut în urmă cu sute de ani, în mijlocul a 260 de hectare de pădure de stejar și a fost denumită de săteni „Poiana dragostei”.

Poiana situată în apropierea vârfului Piatra Craivei, unde a existat o cetate dacică, este cunoscută de localnici de zeci de ani şi se vede în plan vertical de la o distanţă de 2 kilometri de pe versantul opus din satul Craiva, potrivit adevarul.ro

Localnicii din Bucerdea Vinoasă, localitate aflată la trei kilometri de pădurea de stejar, îşi amintesc că, pe vremuri, se întâlneau în poieniţă şi încingeau hore de răsuna tot codrul. În apropiere, la Piatra Craivii, legenda spune că sunt ascunse comori de pe vremea dacilor. Bătrânii spun că cei care au încercat să le găsească nu s-au mai întors. Tot legenda spune că strigătele lor se aud şi acum în inima pădurii.

„Doar cei străini de loc poate mai sesizau forma aparte a poienii, în rest nu au existat poveşti cu privire la existenţa acestei poieni. Localnicii nu i-au acordat nicio atenţie specială în ultima vreme”, afirma Traian Rusu, primarul comunei Ighiu.

După relatările primarului, poiana există în această formă de 80 ani şi s-a conturat ca urmare a defrişărilor pe o suprafaţă de aproximativ 3 hectare.

„A fost exploatare de pădure acum câteva zeci de ani. Nu cred că cineva a intenţionat să dea locului o formă anume, pur şi simplu s-a nimerit”, a spus Traian Rusu. Este locul unde oamenii cosesc pentru animalele sălbatice. „În poiană se pun iarna fânăriţe şi hrană pentru căprioare, mistreţi, lupi şi vulpi. Pădurea este composesorată cetăţenilor şi se expoatează în regim silvic”, a mai explicat primarul. Acesta nu exclude ca locul să fie acolo chiar de 100-200 ani, însă ca oamenii să îl observe mult mai târziu.

CITESTE SI: Un sat românesc, cea mai bogată localitate rurală din Ucraina. Aici nu există nicio casă doar cu un singur etaj, iar cea mai mică locuință are 10 camere. Uite cum arată:

Presa din Ucraina spune că un sat românesc, Apșa de Jos, un sat românesc din regiunea Zakarpatie (Maramureșul Istoric – n.red) este cea mai bogată localitate rurală din țară.

Locuitorii își construiesc adevărate castele, în loc de case, iar arhitectura acestora impresionează atât de mult că aduce aminte mai degrabă de un orășel european, decât a unui simplu sat, scrie presa ucraineană citată de stirileprotv.ro.

„Când cineva că vorbește despre un sat vă imaginați căsuțe mici, din lemn, acareturi pentru vite și grădini mari? Există însă un sat care contrazice totalmente acest stereotip”, relatează lifter.com.ua, conform Radio Chișinău.

În Apșa de Jos nu există nicio casă cu un singur etaj, iar sătenii își fac castelele după principiul măcar cu o cărămidă, dar mai înalt decât al vecinilor. Cea mai mică casă are câte 10-15 camere, pentru că una cu mai puține va fi luată în derâdere de vecini.

Astfel de case au început să fie construite de românii din Ucraina încă din anii `80, când aceștia au început să plece la muncă în străinătate. Actualii proprietari continuă să lucreze peste hotare, fie în Uniunea Europeană, fie în Rusia, iar banii câștigați îi investesc în construcțiile lor luxoase. Românii se pricep la construcții și le place această meserie, remarcă sursa citată.

Unii dau în chirie „castelele” turiștilor sau angajează paznici care să le păzească casele. Până și magazinele sau farmaciile arată pompos, la fel ca și casele de locuit. Și, chiar dacă unele case sunt mai „modeste”, le întrec pe cele ale vecinilor în detalii, cum ar fi bunăoară o poartă din fier forjat.

Nicio casă din sat nu o repetă pe alta. Unele sunt încă în construcție. Sătenii folosesc materiale de cea mai bună calitate și nu se știe câte asemenea case vor mai ridicate la Apșa de Jos, însă e sigur că acesta este cel mai bogat sat din Ucraina.

Vezi aici video: