Această casă costă jumătate de milion de dolari. Dar stai să vezi cum arată în interior

Această casă costă jumătate de milion de dolari. Nu o să-ți vină să crezi cum arată în interior! Cineva a fost atât de atras de locuință, încât chiar a cumpărat-o!

Ai da o avere pentru a cumpara o casa veche, aproape daramata? Ei bine, sunt persoane care ar face-o!

Exista oameni care cumpara case vechi si nerenovate, tocmai pentru a face ceva frumos din ele. Dar totusi aceasta locuinta a fost scoasa la vanzare pentru aproape jumatate de milion de dolari.

Este situata in Los Angeles si costa nu mai putin de 475.000 de dolari. Suprafata casei este de 120 de metri patrati.

Locul e foarte murdar, iar mobila nu este buna pentru a fi data in uz. Toateutilitatile ar trebui inlocuite deoarece sunt foarte vechi si nu mai functioneaza.

Singura parte buna este ca locatia este superba, dar oare merita jumatate de milion de dolari?Ei bine, se pare ca cineva a reusit sa negocieze pentru pretul de 375.000 de dolari.

 

CITESTE SI: Doi soți au găsit o groapă imensă în curtea casei și nu înțelegeau de unde a apărut. Dar când au aflat despre ea, nu le-a venit să creadă. Până și vecinii sunt intrigați!

O familie de britanici a rămas fără cuvinte după ce a descoperit în curtea casei lor o gaură imensă.

Cea care a descoperit gaura adâncă de 2 metri a fost Emma James, care era cât pe-aci să fie înghițită de gazon. Aceasta nu își poate explica cum a ajuns acolo sau din ce motive a fost acoperită. Din întuneric, Emma împreună cu soțul ei au deslușit o scară ruginită care părea să ducă în adâncuri.

Cei doi soți au încercat să contacteze compania care a construit casa în anul 1984, dar nu au avut noroc. Gândindu-se că la baza scărilor s-ar putea afla un capac, Kevin a coborât scările. Spre uimirea lui, totul a fost turnat în beton. Acesta s-a gândit că ar putea fi o fostă fosă septică, care a fost închisă și acoperită cu pământ.

Gaura care i-a intrigat pe oameni!

Sursa foto: realitatea.net
Sursa foto: realitatea.net

CITESTE SI: Este cea mai vânată casă din România! Proprietarul a dormit, 40 de ani, în baie, iar Ceaușescu a vrut să-i coasă gura. A cumpărat-o chiar un antrenor de Liga Campionilor de la Steaua! Uite cum arată:

Construcția Casei Miclescu, de pe Șoseaua Kiseleff 35-37, a început în 1900, după planurile marelui arhitect Ioan Mincu. Pictorul G.D.Mirea n-a mai avut bani s-o termine, așa că ea a fost cumpărată, la 1902, de avocatul Jean Miclescu, un tip cu ștaif. Locași a devenit faimoasă în perioada interbelică, pentru balurile date aici. Dupa 1948, Radu Miclescu, proprietarul, a refuzat să lase casa pe mâna comuniștilor, locuind, în baie, 40 de ani. Marele Charles de Gaulle, coleg cu Miclescu în tinerețe, a cerut să-l viziteze, moment în care Ceaușescu a dorit să-l îngroape. În 1994, Dumitru ”Țiți” Dumitriu a cumpărat casa și așteaptă ca ea să…cadă singură, fiind înscrisă pe lista monumentelor istorice.

Pe Șoseaua Kiseleff din București, la numerele 35-37, într-o zonă în care o gură de aer costă între 50 și 75 de euro, în spatele unui gard părăginit, în mijlocul unei curți de peste 3.000 de metri pătrați, un palat impunător se luptă cu uitarea. Este Casa Miclescu, unul dintre cele mai frumoase locuri ale Capitalei interbelice. Aici se dădeau cele mai frumoase baluri, aici lumea aristocrației din Micul Paris se aduna, săptămână de săptămână, pentru a pune țara la cale, aici Cantacuzinii se găseau cu cei din Familia Sturza, Bălenii discutau cu Balșii, iar Grecenii cu Odobeștii, aici este casa în care s-a filmat capodopera lui Călinescu, ”Felix și Otilia”. De 25 de ani însă, totul arată ca după o explozie atomică, iar proprietarii parcă se roagă să vină un cutremur, pentru a vedea ansamblul la pământ…

Sursa foto: a1.ro

În 1900, pictorul G.D. Mirea vrea o casă, la ”Șosea”. Are pământ, dorește ceva nemaivăzut. Vorbește cu arhitectul Ion Mincu, se pornește treaba. Numai că el rămâne fără bani. Așa că avocatul Jean Miclescu (1856 – 1920) umblă la rezerve, scoate bacnotele și asigură finalizarea, rămânând cu palatul. E descendent al familiei moldovenești Miclescu, amintită, în ispisocuri, încă de la 1438. Locația e superbă, tavanul e decorat cu picturi.

În perioada interbelică aici au loc marile baluri ale aristocrației, vine lume bună, e un fel de centru de unde se dă ora exactă. Miclescu – senior se stinge în 1920, casa rămâne moștenire fiului acestuia, Radu, invalid din primul Război Mondial. În 1948 începe drama. Imobilul e naționalizat de stat, trece în patrimoniul ICRAL Herăstrău. Colonelul Radu Miclescu primește trei luni de închisoare, pentru nesupunere. Soția acestuia refuză să-și părăsească propria casă, așa că este nevoită să se mute în camarele servitorilor.

Sursa foto: a1.ro

ICRAL-ul închiriază Casa Miclescu Uniunii Artiștilor Plastici. Se pune rigips, se face împărțeala, reies șapte apartamente. Într-unul dintre acestea primește drept de ședere pictorul Ștefan Szonyi. Fiica acestuia, actrița Julieta Szonyi, joacă rolul Otliliei din capodopera lui Călinescu ”Felix și Otilia”, peliculă realizată, în mare parte în…Casa Miclescu, în 1971. Radu Miclescu refuză, de asemenea, să plece. Este ”cazat”, peste 40 de ani, într-o…baie, la subsolul casei, deși el este, de drept, proprietarul!

În 1968, generalul francez Charles de Gaulle, devenit președintele Republicii Franceze, vizitează România. Cere să-și revadă fostul coleg de la Școala Superioară de Ofițeri din Saint Gyr, vrea să doarmă în casa lui Miclescu. Ceaușescu trebuie să-i coasă gura proprietarului, îl mută în camere spațioase. De Gaulle vine, stă, pleacă, iar comuniștii îl relochează, înapoi, în baie, pe proprietar. Care decedează în 1990, prinzând doar câteva luni de libertate.

Sursa foto: a1.ro

Vine 1994. Descendenții vând drepturile de proprietate antrenorului echipei Steaua București, Dumitru ”Țiți” Dumitriu și lui Ilarian Pușcoci. Cred că pot construi ceva, dar nu li se permite, pentru că este o clădire monument istoric. Ansamblul se degradează: buruieni, geamuri sparte, mobilierul vechi e pus pe foc de oamenii străzii care s-au adăpostit aici…Ministerul Culturii se sesizează în 2001, încearcă să ia legătura cu proprietarii. Degaba. În 2006, îi dă în judecată pentru infracțiunea de distrugere a unui monument istoric. Tot degeaba. Judecătoria Sectorului 1 decide neînceperea urmării penale, cu motivarea: ”atitudinea de pasivitate cu privire la degradarea unui bun nu prevede sancțiune, ci doar împiedicarea măsurilor de conservare ori de salvare a unui bun ori înlăturarea măsurilor luate în acest sens”.

Anii trec. Plafonul cade. Proprietarii așteaptă un cutremur care să rezolve problema. Până atunci, peste locurile unde viețuia lumea bună a perioade interbelice se așterne jalea.